Dacă copiilor le plac poveștile, această vizită le-a plăcut. Fiecare sat și fiecare căsuță au istoria lor, iar noi am găsit locul amuzant și distractiv. Ne-am plimbat din casă în casă, am încercat să ne imaginăm povești, copiii au intrat repede în rol și au rămas curioși până la sfârșit.
Nouă ne-a plăcut cel mai mult Sfântu Gheorghe, subiectiv vorbind. Cel mai amuzant lucru pe care l-am descoperit au fost vesela de lut, folosite și azi, din care mâncasem deja fără să știm că sunt tradiționale zonei. Abia atunci mi-a făcut click de ce doamna de la car ne-a scos bolurile atât de mândră de pe raft.
Momentul cu leagănul ne-a emoționat: copiii au prins încă o ocazie să ceară o surioară, iar eu l-am găsit foarte practic. Și când călătorești mai mult de cinci ore alături de niște creaturi gălăgioase, un popas de genul ăsta le stoarce energia și îți lasă drumul liniștit, cu cafeaua în mână.