Nu suntem perfecți. Ne încearcă, în perioade grele, o mulțime de sentimente. Știm că cea mai bună atitudine a inimii e recunoștința pentru tot ce avem, deși nu sună mereu logic, chiar e paradoxal.
Dacă astăzi mai avem mintea întreagă, dacă mai putem zâmbi, dacă ne mai bucurăm de viață, se datorează unui paradox pe care nu l-am inventat noi. Îl găsim în Biblie: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)
Clipul ăsta e o rugăciune dintr-o perioadă dificilă. Nu e despre răspunsuri ușoare. E despre ce rămâne când nu mai ai controlul asupra contextului, dar încă ai voce.